cu destula vreme in urma mi-am propus sa scriu o postare despre clientii bancilor insa am tot amanat pentru ca mi se pare ca ar fi foarte multe de spus. M-am hotarat totusi sa incerc sa sintetizez un pic … pe principiul ca clientii ( alaturi de banci ) poarta o vina pentru actuala criza deoarece au abordat contactarea unui credit cu multa naivitate si romantism … sau cu alte cuvinte au solicitat si primit credite fara sa sa gandeasca la toate consecintele, fara sa citeasca sau sa inteleaga ce au semnat … si acum sunt depasiti de consecinte …
ar trebui sa impartim lucrurile in doua:
1. naivitati dinainte de criza si 2. naivitati de dupa criza
la 1. ar fi :
- convingerea ca clientului ca va putea plati oricand orice rata
- convingerea ca rata nu va creste sau daca o va face cresterea va fi nesemnificativa
- convingerea ca nu-i va scadea venitul
- convingerea ca-i va creste venitul etern
- convingerea ca previziunile lui despre viitor sunt complete si corecte
- ce criza ?
- lipsa economisirii
- indatorarea in ” buza ” veniturilor
la 2. ar fi :
- convingerea ca daca nu poate plati din motive obiective banca il va lasa in pace un timp nedeterminat
- convingerea ca toate motivele care-l impiedica sa plateasca ratele sunt obiective
- ghidarea dupa principiul ca banca are bani .. ce conteza ca el nu poate plati acum…
- convingerea ca banca are si un rol de protectie sociala
listele pot continua …
si acum sa enumeram termeni contractuali care sunt o necunoscuta totala pentru majoritatea clientilor : clauza, fidejusor, debitor, codebitor, procent, marja, avalizare, anuitate, sold, extras de cont, scadenta, etc
acesti temeni nu sunt cunoscuti de clienti in suficienta masura pentru a semna un contract de credit in deplina cunostinta de cauza…
ca o prima concluzie la aceasta prima parte : consider ca principala problema nu e atat necunoasterea unor termeni si nici chiar semnarea unui contract pe necitite cat este romantismul premiselor de la care au plecat clientii in contactarea unui credit …
e cu ” va urma “












