sedii vechi, posomorate, mocheta roasa, calculatoare 3X86, fara retea, soft FOX sub DOS, nimic on line, telex, nu fax, orar cu publicul pana la ora 13, maxim un sediu pe oras, un ordin de plata facea minim 3 zile lucratoare dar se putea mai mult, nu se creditau persoanele fizice, dobanzile la creditele pentru firme erau cu 3 cifre… erau si cu doua cifre dar aveai impresia ca e cifra octanica la benzina, fara fond de garantare a depozitelor; peste 2 falimente pe an, fara creditare peste 5 ani; dupa pranz mirosea a ceapa, ceea ce era de bine caci se mai estompa mirosul de statut si de igrasie, fara aer conditionat, fara carduri sau interent banking, fara ATM-uri, fara sedii cu prea multa sticla dar scorojite pe exterior (aici au fost si exceptii dar toate au dat faliment fara exceptie), salariile au fost in totdeauna mari, dar acum 15 ani erau de cam 300 USD, cu multe bunici la ghisee desigur spre deliciul mosnegilor care erau printre putinii posesorii de depozite si alea mici, cam toate bancile erau de stat, statul roman; cu limita maxima la cumparare valuta de 500 de USD pe an, exclusiv pe pasaport, pentru orice operatiune de import export firmele aduceau un vraf de facturi si completau DIV sau DVPE pe care functionarul bancar scria cu constinciozitate cu pixul si punea o stampila, contractele de credit aveau 4 pagini, nu se semnau pe fiecare pagina si evident nici un client nu le citea, cel mult intreba unde sa semneze, nu existau plafoane multioption sau multicurrency, operatiuni interne operate pe baza de nota contabila intocmita de mana,  wordul era un lux, excelul un moft, fara angajari decat dupa o pensionare cu chef, rarii noi veniti faceau cariera la xerox sau la arhiva si cei mai curajosi aveau ocazia sa care saci cu bani la BNR, fara gratie la credite, garantiile erau exclusiv ipoteci, fara cesiuni de creante, gajuri si alte mofturi, fara overnighturi sau depozite la 7 zile, fara conturi de economii

dar

cu eternii Isarescu si Vasilescu la big brother-ului bancar

da stiu…

era mai bine… asa cam ca si pe vremea comunismului.

Idea de a proteja clientii bancilor nu atat impotriva lacomiei bancilor ci impotriva lacomiei si a naivitatii proprii este fara indoiala foarte buna; caci acesta a fost spiritul directivei europene transpusa ulterior si in oug 50; desigur ca aplicarea romaneasca a guvernului precum si interventiile incompetente ale anepeceului dar si oligofrene ale presei a facut din oug 50 inca un exemplu de balcanism de doi lei care va proteja fix cotul de durerea in dansul.

Acum, nu prea am vazut puncte de vedere echilibrate ci doar puncte de vedere tributare ideii stupide ca bancile e rele si lacome si trebuie hacuite; chiar si cei care cica au vrut sa fie echilibrati au sfarsit in postari cu exprimari penibile. Drept pentru care o sa exprim si eu un punct de vedere la fel de partinitor atat ca e din punctul “celalalt” de vedere si e desigur bascalios; eu macar imi recunosc partinirea dar ceilalti braveaza cu falsa nepartinire.

spicuiri din OUG50 in varianta mea:

- bancile au dreptul sa ceara oricand banii inapoi asa cum clientii isi pot cere oricand banii dintr-un depozit

- toti cetatenii sunt obligati sa acceseze un credit de 5000 de euro din care sa constituie obligatoriu un depozit colateral la banca de unde au accesat creditul si care se va executa in caz de neplata.

- neconformarea se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani in functie de raportul inaltime/femur; la iesirea din inchisoare ii va astepta contractul de credit

- bancile vor stabili dobanzile la depozite si credite extrem de transparent dupa formula: dobanda la depozit ori 2 = dobanda la credit

- clientii vor plati comision de gestiune atat la credit cat si la depozit dar pentru usurinta in memorarea acestuia comisionul va fi de 0.5 % pe luna la fiecare

- nu se admit derogari

- ratele se vor retine la sursa … asa ca CAS-ul, etc

- prin tragere la sorti clientii vor primi premii constand in tricouri cu inscriptia “sunt client dar ma tratez” sau “am DAE mare dar asta ma face tare”

- se interzice rambursarea in avans sau refinantarea

- dupa rambursarea creditului toti cetatenii sunt obligati sa mai ia un credit de dublul primului

consider ca acest fel se vor evita viitoare bail-outuri dar si acuze de genul “s-a hotărât că vinovaţi pentru excesele unora sunt toţi”… si ce cumpatati vor fi clientii! … fara iPhoane cand stai cu chirie in garsoniera si ai minimul pe economie plus 300 de lei la negru si esti atat de idiot ca afli de la televizor ca platesti dobanzi mari si vi sa faci reclamatie ca tu nu esti de acord… nu stii exact cu ce dar important e ca nu esti de acord! … doar ai citit in ziar !

am citit cu oarecare intarziere via AC un articol al domnului Adrian Panait din care citez incantatoarele avantajele ale camatarilor versus banci:

“Împrumută doar banii pe care îi au şi nu plâng după rezerve minime obligatorii scăzute. Îşi asumă riscul pe propriii lor bani, nefiind gambleri cu sumele deponenţilor.
Nu acordă credite cu ochii închişi unor debitori potenţial insolvabili.
Analizează dosarul de la caz la caz şi nu impun criterii rigide.
Nu au metodologii netransparente de calculare a dobânzii.
Nu practică tot felul de comisioane ascunse.
Nu fac reclamă mincinoasă. De la ei ştii cam la ce să te aştepţi.
Rareori vând creanţele unor terţi.
Execută garanţiile imediat în regim de piaţă şi nu ascund sub preş creditele neperformante.
Sunt totdeauna lichizi.
Nu dau fuga la banca centrală pentru repo şi nici nu au nevoie de facilitatea Lombard.
Nici nu cer bailout, după cum nu vor garanţii de stat la creditele acordate.
FMI nu intervine pe lângă Guvern în favoarea lor.
Nu stau în cartel cu alţi cămătari şi acceptă piaţa concurenţială.
Nu au active toxice.
Nu sunt obligaţi să cumpere titluri de stat în baza vreunui acord de la Viena sau Bolintin Vale.
Spre deosebire de băncile comerciale, nu au puterea de a introduce distorsiuni majore în economie.”

acu’ de sigur ca omu’ a facut o gluma iar ca si gluma, e buna chiar excelenta… dar daca nenea vorbeste serios?

e exact ca nostalgia comunismului. Era mai bine atunci!

sau e ca si cand spui ca o femeie gonflabila e mai buna pe principiul ca e totdeauna disponibila, nu te bate la cap, nu-ti cere bani si la o adica o dezumfli si o pui in debara.

sau uite mai jos inca o varianta de raspuns:

deja acuzele la adresa bancilor au devenit atat de plictisitoare atat de prostie incremenita in proiect incat sunt ca muzica mexicana din clipul de mai jos (si !)