dupa cum am spus de mai multe ori bancile sunt de departe cele mai performante institutii din Romania si lucrurile nu se vor schimba curand
paradoxal desigur, top managementul e de multe ori mirific si ar necesita unele sedinte de psihoterapie because sometimes they are simply delusional
astfel:
1. iluzia clientului bun. Nu e cazul sa trec in revista caracteristicile clientului bun indiferent ca e persoana fizica sau juridica ci faptul ca top managementul bancilor isi imagineaza ca el exista si poate fi parametrizat; aici intra si iluzia apartenentei la o anume ramura a economiei… farmaceutice, retail, e bune … constructiile e rele
opinia mea e aceea ca clientul bun e cel care plateste si nu poate fi parametrizat, el putand apartine sau nu oricarei parti a economiei si FOARTE IMPORTANT , balanta contabila a clientului bun nu surprinde asta; bancile inca isi mai imagineaza ca de exemplu EBITDA e un indicator palpabil si demn de a fi luat in calcul in analiza unui client… simply bull-shit… da’ n-ai cu cine
2. iluzia veniturilor non risky. Oligofrenitatea asta a aparut imediat dupa debutul crizei si nu a disparut… adica hai sa facem venituri din chestii neriscante, cum ar veni altele decat creditul: comisioane la operatiuni, depozite, carduri, schimburi valutare, comisioane la toate adresele solicitate de client, etc adica in general la chestii care sunt intrun volum aproximativ nefluctuant, cererea de astfel de produse este INELASTICA la orice schimbare de parametri. cu alte cuvinte daca reduci comisioanele nu inseamna ca Vasile, Gheorghe sau chioscul din colt vor face doua plati pe luna la EON in loc de una; comisioanele desigur ca nu scad in schimb se cresc targetele din cauza iluziei mentionate…
3. iluzia controlului provizioanelor. Se traduce simplu cu: orice numai sa nu facem provizioane… adica o extrem de paguboasa strategie pe termen scurt care denota inteligenta rafinata a unui Mare Alb (bagati pe google)
4. iluzia mentinerii retelei. din punctul meu de vedere actuala densitate a retelelor nu se justifica; desigur calculul se face raportat de bancarizarea de prin tarile de origine ale bancilor locale dupa care Romania ar mai fi inca sub bancarizata. problema in mod normal se va rezolva prin fuziuni si achizitii care deocamdata sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire.
5. iluzia centralizarii deciziei. am lasat-o la urma pentru ca e cireasa de pe tort (si nici macar la Prima TV); toatele celelate la un loc nu fac cat asta; adica tati, noi astia din centrala suntem mult mai destepti decat prostii aia din sucursale care iata doar ne-au adus in situatia asta si tre’ sa stim si sa decidem tot; in general acu’ prin sucursale directorul are voie sa decida singur urmatoarele: culoarea sapunului, a hartiei igienice, cand sa faca pipi, si cand sa dea “send and receive” la outlook!
principiul de lucru e urmatorul: voi astia din sucursale contactati toti clientii da pa planeta… convinge-tii nu-conteaza-cum sa ia un credit de la noi …. si dup-aia noi astia imaculatii si competentii din centrala decidem ce si cum… desigur asta e varianta ultra-simplificata pentru ca altminteri poti sa ajungi sa-ti dai doctoratul pe un dosar de credit pana intra la factoru’-de-decizie.
Drag management … eu inteleg ca deciziile importante intro banca romaneasca nu se iau de fapt in Romania si ca primiti si voi un salar baban rau un buget, niste indicatii si eventual niste spite’n fund, etc dar va rog… veniti pe pamanat… caci la firul ierbii lucrurile stau altcumva
Loading ...
