Orice roman care nu era in scutece in ‘89 are impresia ca stie si intelege mai bine ce se intampla in Egipt pentru ca nu-i asa, noi am trait revolutia asta. Daca unitatea de masura pentru intelepciune ar fi romanul toti ceilalti oameni din lume ar fi subunitari… desigur referitor la Egipt nu exista doar opinii romanesti ci si mai exotice. Acu’ nu le trecem in revista pe toate dar o mentionez in mod expres pe cea a lui Adrian Panaite in special datorita faptului ca omu’ e relativ incruntat in poza… cu toate ca trebuie sa recunosc ca are ceva calitati… nu e locul sa reproduc aici, articolul e lung, dar cititi-l daca nu ati facut-o deja… cateva spicuiri:

“Nu vom spune însă că toată revolta din Egipt este o mişcare de culise şi rolul maselor este marginal. Lecţia egipteană ne indică faptul că nemulţumirea acumulată în timp, cu răbdare,  cu linişte, cu umilinţă, cu resemnare, va exploda oricând la apariţia unui factor declanşator.

Nu! Lecţia egipteană nu este pentru poporul român! Acesta îşi va regla singur ceasul biologic fixând punctul de unde răbdarea sucombă, iertarea nu mai găseşte nicio justificare, iar frica şi laşitatea sunt copleşite de o realitate de neîndurat. Lecţia egipteană este însă foarte importantă pentru oligarhia post-decembristă, care a administrat (şi jefuit) ţara în halul în care a făcut-o”

articolul, altminteri apocaliptic, mi se pare bine scris, coerent, aspru si se incheie cu un exemplu mioritic in care desigur ca e vorba de bani nu de eventuale “echipamente de reprimare a revoltelor” caci achizitia publica la care se face referire a doar un pretext de smenuri…

parerea mea e desigur asta.

Si la sfarsit o intrebare pentru avansare in rang de mare complotist… unde e Iraq-ul aici?