desigur ca nu o sa ne impiedicam de definitia de dictionar a termenului
in sensul vremurilor actuale dar si al meu un apocaliptic e cineva care crede ca:
- banii vor ajunge hartie de sters
- statele vor da iremediabil faliment sub povara datoriilor publice, ne mai fiind evident in stare sa se imprumute
- ne paste dezastrul economic si in general un viitor sumbru
- nivelul de trai ne scade continu si vom sfarsi prin a muri de foame
- statul ne ia mult si nu ne da nimic in schimb
- Romania va avea un an de cosmar ba chiar a intrat in anul mortii… asta dupa ce desigur a incetat sa mai existe
- suntem toti manipulati
- bancile e cele mai rele, e lacome, e vinovate de criza si trebuie sa piara … toate si cat mai repede in frunte cu FED-ul cel hulpav si cu tot lobby-u’ lor de cacat… ca sa nu mai zic ca fac tot felu’ de smecherii…
- Romania rateaza tot felu’ de tinte idioate si asta e cica naspa dar va fi si mai naspa.
lista e imens de lunga si nu am rememorat decat o mica parte a apocalipsului romanesc
dar ca sa concluzionez: cand stai prea aproape de copaci evident ca nu vezi padurea; apocaliptici sunt cei care nu reusesc sa se detaseze de vestile rele (care da, vin) si cred ca asta inseamna realism si nu mai exista nimic altceva; e ca si cand ai cazut in cacat si crezi ca toata lumea miroase urat… dar spala-te o data pentru numele lui Dumnezeu!! cand vezi asa lucrurile tu ai o problema nu lumea
si inca o mentiune: tot apocalismul e sustinut de cifre, de grafice, de calcule, de declaratiile unor formatori de opinie… nimic mai fals decat manipularea prin cifre dezastruoase.
Exista pentru viitorul lumii multe alte lucruri mai importante.
PS si dupa cum am mai spus imensa majoritate a oamenilor inclusiv, daca nu mai ales, romanii traiesc azi mai bine decat acum 20 sau 30 de ani… doar pretentiile au crescut exponential
Cand Titanicul a fost lansat la apa in 10 aprilie 1912 a fost considerat un moment istoric. Tehnologiile vremii isi dadeau mana in producerea celui mai mare pachebot din istorie, un imens castel luxos plutitor si care parea ca ar putea sfida natura. In noaptea de 14 aprilie, in calatoria inaugurala, se ciocneste cu un iceberg si in 2 ore si 40 de minute se scufunda rupandu-se in doua. Acu’ nu e cazul sa facem istoria Titanicului chit ca e destul de emotionanta mai ales daca o asociem cu filmul; sa retinem totusi si o fraza celebra a vremii: “Noi am construit vasul pentru a-l face să plutească. Nu l-am construit pentru a-l face să se ciocnească de un iceberg sau o stancă. Din păcate, exact asta s-a intamplat” declaratie data in fata Comisiei Britanice pentru Naufragii de Alexander Carlisle, unul dintre directorii şantierului Harland & Wolff.
Si care-i treaba ?
pai sa facem o figura de stil… criza asta e icebergul care a lovit economia lumii, Titanicul; Spargerea initiala a calei e falimentul Lehman; apoi apa s-a intins destul de repede in ciuda bail-outurilor similare cu pompele din cala vasului si care evident ca nu faceau fata; Titanicul e un model de lux; asa cum sunt acum multe parti ale lumii; si avea pasageri la clasa I, a IIa si a IIIa, cam cum e lumea acum; si avea FED-ul ei la carma, si avea barci de salvare .. cam cum sunt firmele de asigurare sau fondurile de garantare ale depozitelor din banci… dar care barci nici macar nu aveau capacitatea de a salva toti pasagerii si nici nu au fost incarcate la maxim; si daca o sa continuam sa citim in istorie a sa gasim similitudini la fiecare trei cuvinte; intre pasageri erau elita societatii anglo americane: cu bancheri de prima clasa, magnati, industriasi si evrei bogati… adica tot felul de goldman sacksi, AIG-isti si FMI-uri. Si atunci ca si acum pe parcursul zilei premergatoare tragediei vasul a primit numeroase avertismente ca in zona sunt multe iceberguri… au avut si ei Nouriel-ii lor… dar desi capitanul putea sa decida schimbarea cursului nu a facut-o cu toate ca era constient ca era o noapte fara luna ceea ce facea aproape imposibila reperarea icebergului; ba mai mult matelotul de veghe de pe gabie nu avea nici macar binoclu!! e ca si cand ar fi dat subprime
… intr-o ora de la coliziune 25.000 de tone de apa au navalit in cala… e ca si stoparea brutala a creditarii world wide de la sfarsitul lui 2008; Ironic dar similitudinile continua: atunci orchestra continua sa cante melodii vioaie ca sa ridice moralul celor condamnati, asa cum sunt declaratiile unor oficiali de acum; dupa doua ore de la coliziune si cu 40 de minute inainte de scufundare, John Jacob Astor, cel mai bogat om de la bord a fost nevoit sa accepte faptul ca banii nu mai au nicio valoare; dar sa n-o mai lungim; vasul s-a scufundat in ciuda tuturor eforturilor facute; 1517 pesoane au murit din cele 2227 aflate la bord; si mai ironic mi se pare faptul ca celebrul magnat al finanţelor J.P. Morgan ar fi trebuit sa fie la bord dar in ultimul moment a amanat calatoria; si a scapat! si dupa un an s-a pus de Federal Reserve Act care FRA si acum citez din istoria JP Morgan “formally assumed the role of central banker that had been informally held by J. Pierpont Morgan for years“. Adica omu’ daca tot a scapat si-a facut de cap cu urmatorii nouazeci si… de ani de istorie
.
cam lunga postarea, sorry dar nu-mi plac povestile spuse in episoade asa ca vom continua pana la bingo.
asadar cam cum am scris mai sus gandesc apocalipticii; din fericire eu am avut o revelatie
: lumea in care traim nu e rezultatul unor constructii pe vreun santier de catre indiferent cat de inteligentii nostri ingineri; caci dupa cum am spus si prin alte locuri nu sunt adeptul teoriei conspiratiei; Nimeni, om sau grup de oameni, entitate sau grup de entitati nu are inteligenta si capacitatea sa gandeasca la scara lumii; majoritatea trendurilor de orice natura sunt rezultanta neintentionata a unor suite de decizii intentionate. Asa ca dragi apocaliptici, lumea in care traim se aseamana mai degraba cu icebergul decat cu Titanicul; caci metafora corecta e inversa fata de cea expusa mai sus; criza e Titanicul si da, ne-a lovit pe noi, caci noi suntem Icebergul… ne-a scuturat un pic, ba chiar am pierdut ceva masa cu scaderile astea de PIB, s-au desprins ceva bucati din noi ( Lehman si multe bucatele mai mici, etc ) si foarte probabil ne-a schimbat cursul; dar ATAT; icebergul nu e condus de cineva spre ceva;
Lumea in care traim e facuta din petrol, din bani si din interese de grup adunate vremelnic prin vot sub umbrela Statului, lucruri practic instabile asa cum e icebergul din gheata; Ca realmente sa se prabuseasca actualul sistem ar trebui sa ajungem la alte temperaturi si sa se topeasca icebergul caci lovitura de Titanic abea l-a zgariat un pic si mare parte din iceberg nici nu intelege exact ce i s-a intamplat; da, e facut din gheata si care se topeste dar nu se scufunda de la lovituri de ciocan cu oricat forta ar fi aplicate.
Ergo vom mai trai asa cat timp va exista petrol, FED, banci si dorinta oamenilor de consum… restul sunt detalii pentru talk-show-uri si bloguri. o zi buna!
Dupa cum am spus aici si aici putem din cand in cand sa mai facem un exercitiu de optimism si sa ne imaginam ca exista inca romani care ar putea fi o alternativa la actuala clasa politica. Sa retinem deci interviul de azi cu Sebastian Burduja chit ca mai e mult pana departe; a absolvit Stanford-ul cu teza de onoare “Intre speranta si deziluzie: Coruptia in Romania Post-Comunista, 1990-2008″ un titlu elocvent pentru ultimii ani romanesti. Concluzia lucrarii a fost ca acele reforme care s-au realizat in Romania pe domeniul anticoruptiei au venit ca rezultat al presiunii dinspre Bruxelles, dinspre Uniunea Europeana; acu’ desigur ca am putea fi carcotasi si sa spunem ca nu s-a realizat nimic in domeniu anticoruptiei cu exceptia faptului ca politicienii au invatat sa fure mai abil; dar sa nu uitam ca suntem la capitolul optimism (extrem chiar)! As sublinia ca si concluzie o chestie pe care o spune Sebastian si pe care o impartasesc cu totul: “Cred ca daca ne uitam la foarte multe din problemele Romaniei, ce le cauzeaza, este lipsa aplicarii legilor”. Corect! desi din pacate nu am nici eu (
) solutii la asta.
Mi-am propus ca optimismul sa devina un leit motiv al blogului. Asta desigur pana cand imi trece
Despre sondajele de opinie nu am multe lucruri de bine de spus si asta nu neaparat de cand Geona a fost presedinte pentru o noapte ci de ceva vreme. Totusi cateodata mi se pare amuzant sa vad nu atat ce mai zic romanii ci ce mai zic sondajele despre ce mai zic romanii. Acum desigur ca nu e nevoie de vreun sondaj de opinie ca sa stiu ca romanii tind sa se planga, sa fie nemultumiti si pesimisti si nici ca Boc cica nu ar fi un prim ministru prea bun. IRES (sigla Institutului Român pentru Evaluare și Strategie-pompoasa denumire) nu este exact etalonul meu de competenta dar e unicul exemplu al inceputului de an in ceea ce priveste perceptiile romanilor despre risc si despre criza.
Aici e raportul despre fricile romanilor si aici e raportul despre risc si adaptarea la criza. Daca aveti scroll-ul de la mouse functional nici nu va ia mult.
In esenta fricile romanilor (preturi, boala, somaj, viitorul copiilor, rata la banca) sunt procentual mai mici in dec 2010 decat in mai 2010.
Acelasi tip de valori se inregistreaza si la intrebari de genul: “sunteti optimist/pesimist cand va ganditi la viitor?”, “credeti ca economia/situatia dvs merge spre rau?”, etc … ponderea optimistilor crescand la toate intrebarile la dec 2010 fata de mai 2010;
o mentiune speciala pentru top managementul bancilor (pe care doamne fereste sa o citeasca
) : a crescut ponderea romanilor care nu doresc sa ia credit, in dec 2010 fata de mai 2010, asa ca mai subtire cu targetele… ba mai mult scaderea este mai accentuata la cei cu studii superioare ( caci astia intra mai abitir la targetati )
si nu in ultimul rand mai mentionez ca a scazut ponderea celor care cred ca mai trebuie sa faca sacrificii in urmatoarea perioada… asa ca draga consum pazea ca vine lumea la cumparaturi!!
dar desigur sa nu uitam ca nu e decat un sondaj in tara sondajelor…
dragii mei
stiu ca citirea unui articol indiferent cat de bun (
) nu va transforma un pesimist intr-un optimist… whatever… il scriu totusi, it is my pleasure:
in anul Revolutiei Ruse (1917) s-a nascut un nene pe numele lui Arthur C. Clarke si care in anul in care a murit Martin Luther King (1968) a publicat o nuvela: 2001: A Space Odyseey. Nuvela incepe cu o “noapte preistorica” si “drumul catre nefiinta”. In acel inceput e vorba in esenta despre un om preistoric – Priveste Luna – pe numele lui, influentat de un dispozitiv extraterestru ia de jos o piatra si omoara pentru prima data un mistret; din punctul asta de vedere Priveste-Luna a fost primul caz de manipulare din istoria omenirii. Apoi neinfluentat dar ajutat de semeni a vanat primul leopard, act de mare curaj si din punctul asta Priveste-Luna a fost primul optimist din istoria omenirii; a atacat si omorat un leopard avand doar bate si pietre… un iresponsabil prost si nerealist desigur caci in esenta asa e cineva care ataca un leopard; totusi eu o sa-l numesc optimist…
care-i rostul povestii de mai sus? foarte simplu… omenirea a progresat fara exceptii cu ajutorul optimistilor pentru ca daca era dupa pesimisti oamenii mai erau in pesteri mancand ierburi si niciodata nu i-ar fi trecut prin cap unui pesimist sa incerce nesabuita si fara perspectiva chestie de a vana vreun leopard cu bata…pentru ca ulterior sa-l manance si sa-l imbrace… pentru asta tre’ sa fi optimist rau…
drept pentru care sugerez pesimistilor sa inceapa cu 10 minute de optimism zilnic; caci optimismul ca exercitiu zilnic e cheia progresului ! … si in ceea ce priveste criza asta ea e oricum o nimica toata pe langa urmatoarea
asadar primul exercitiu: imaginati-va ca se poate coagula lumea interentului romanesc astfel incat sa stranga 2 milioane de voturi sau mai mult pentru un altfel de candidat la Presedintia Romaniei.
pana acum nominalizarile cu oarecare greutate sunt:
lista este evident deschisa… sa curga propunerile !