Temperaturile extrem de scazute din ultima vreme m-au cam tinut in casa drept pentru care am avut cam mult timp liber. Si ce face omu’ cand are timp liber?… tot felu’, inclusiv prostii. Asadar am mai facut un blog: iREALITATEA IMOBILIARA.

Mi-am propus, dupa cum am scris si in instructiunile de folosire ( da’ ce pompos suna ) ca prin acest nou blog sa exprim opinia mea fata de piata imobiliara (trecut, prezent si viitor) fara sa-mi propun sa prezint echilibrat lucrurile dar sa vorbesc despre erorile evidente facute de sistemul bancar (pe care ma bucur ca l-am parasit) despre incompetenta eterna a agentilor imobiliari si despre trista naivitate a clientilor.

Stiu ca abordarea de care uzez uneori (ironico-mistocareasca) este mai greu de digerat dar asta e! si in egala masura consider ca cei care isi expun public opiniile (in virtutea unui elementar drept constitutional) ar trebui sa fie pregatiti sa accepte si critici mai mult sau mai putin justificate. Denumirea blogului este inspirata dintr-un demers pe care il respect in principiu si care m-as bucura sa dobandeasca mai mult echilibru macar pentru ca principial are dreptate. Mai putin partea cu moderarea comentariilor neinjurioase si nu numai.

so, welcome pe tavan.

Asta desigur pana cand o sa ma plictisesc si o sa sterg blogul

e pe bune, nu e pamflet, da!

Nu am desigur o vasta experienta imobiliara dar am 4 tranzactii la activ (cumparare/dobandire+vanzare) ceea ce e ceva: una in 2006, una in 2007 adica inainte de criza si doua in 2011 adica dupa criza. Despre cele din 2006 si 2007 n-o sa vorbesc pen’ ca nu se pune: orice oligofren era in stare sa cumpere si sa vanda mai scump (deci si eu ) chiar si cu credit. In schimb sa vand doua imobile in 2011 mi s-a parut o performanta de care sunt inca bucuros. La una din ele (apartament ceausist, cu dotari medii, periferie) m-am chinuit singur: am dat anunturi pe net, in ziare, pe la cunostinte, etc… pana la urma l-am vandut prin programul Prima-Duda-varianta-IV-reloaded-dar-obosit. Nici aici nu prea am chef sa dau prea multe detalii decat pretul, 800 euro/mp ceea ce e mai mult decat ma asteptam si precis mai mult decat as fi luat daca mai stateam.

Si ajungem la tranzactia numaru’ 4 si s-o numim “fortisima”: casa din 1940 fara nici-o imbunatatire, suprafata utila mica, semidecomandat, fara acces auto, periferie, strada neasfaltata, fara magazine sau mijloace auto in zona… adica pe scurt nevandabil; exact genul de imobile care o sa contribuie etern la scaderea preturilor in urmatoarea decada; singurele aspecte pozitive cat de cat: singur in curte, zona linistita, teren rezonabil de mare. Am vandut-o printr-o agentie imobiliara; deh nu am fost destul de potent s-o vand singur

parametrii tranzactiei finale:

numar anunturi date (net+ziar): aprox 50 din care 20 in ziarul local cu cel mai mare tiraj

pret incasat: 680 euro/mp supraf. utila socotind terenul cu pret zero sau mai corect 118 euro/mp de teren socotind casa demolabila adica zero; respectiv cu 30 % mai putin decat pretul din primul anunt. (deh, mai am accente de lacomie)

durata tranzactiei (de la primul anunt la incasarea banilor): 7 luni!

numar vizionari: peste 40

numari de vizionari reluate (cati dintre potentialii clienti au revenit): 12

numar de oferte propuse de cumparatori (schimburi, plati in rate) si refuzate: 4

numar oferte “ferme” facute de cumparatori si neonorate (din diverse motive): 2

comision platit agent imobiliar: 1.7 % din pretul final dupa incasare

Ce as vrea sa mentionez: nici-o data nu am avut la inima agentii imobiliari… adica nu faci nimic si vrei bani multi; vine ciumpalacul, te pune sa semnezi o hartoaga, merge cu tine sa-ti arate cotetul si gata pac 2 %. Dar comisionul pe care l-am platit la tranzactie a fost o suma pe care am dat-o fara nici-o rezerva: omu’ si-a meritat banii. Peste jumatate din vizionari au fost facute cu ajutorul lui indiferent de ora, fara sa intarzie macar o data. Discurs echilibrat in care arata potentialului cumparator si defectele tranzactiei. A umblat si dupa acte (certificat fiscal, CF,etc) a carat clientii cu masina personala, a negociat cu notarul tariful, a dat zeci de telefoane, dar desigur cel mai mult, a reusit sa aduca un client cu banii jos (imobilul nefiind finantabil prin credit), nu m-a pus sa semnez nici-o hartie, etc. Si asta in conditiile in care imobilul era demolabil si terenul in zona nu era cautat deloc.

Asadar exista si agenti imobiliari care presteaza cu celeritate (I love the word) meseria si nu te duc cu gandul la un simplu smen. Si care presteaza pentru comision incercand in egala masura ca partile in tranzactie sa fie multumite. Si care la sfarsitul tranzactiei a primit pe langa comision si un “multumesc” nu doar din politete.

Din punctul meu de vedere trendul pietei imobiliare este irelevant; piata imobiliara este o piata lenta in reactii… si lumea are tot timpul sa se obisnuiasca cu ideea indiferent care e aia. Faptul ca o garsoniera in Militari se va vinde sau nu cu 3k e irelevant la scara economiei; ceea ce consider ca e sigur e ca vanzatorii care nu trebuie sa vanda vor fi intotdeauna suficient de multi ca pretul mediu sa nu aiba fluctuatii mari si (atentie!) scaderea populatiei va fi compensata cu varf si indesat de inlocuirea naturala a fondului locativ. La urma urmei nothing last for ever… nici chiar un cotet. Asta nu inseamna ca preturile nu o sa scada inca 2 decenii de acum, dar asta e o medie si mediile sunt si vor ramane inselatoare.

Ar mai fi multe de spus despre tranzactiile imobiliare in care am fost implicat ca functionar bancar… dar asta numai dupa ce se prescriu

Si nu in ultimul rand inchei cu o promisiune electorala : dupa ce iau puterea o sa desfintez Prima Casa. For ever! Traiasca piata libera si statul minimal!

Azi, 1 aprilie 2020 (e-ntr-o miercuri, m-am uitat) prestigiuoasa publicatie “cotetul imobiliar” ce apare de trei ori pe zi si o data seara dupa apus, sub obladuirea colectivului redactional Curent Alternativ montat in Plafonul Veritabil, a publicat cotatia indicelui BDI (Boii Din Imobiliare). Complexul indice masoara evolutia pretului pe piata imobilara (cotete, cloace, camp cu buruieni, malluri ) acum si cu menta(pentru frecat). Astfel cotatia a ajuns la 11.855 de grame, litri, puncte; Mentionam ca la lansarea lui (in instalatia sanitara a unei garsoniere din Ferentari) indicele a avut valoarea de 100 de puncte, suma reprezentand numarul de castane pe care il primea in freza un vanzator de imobil care indraznea sa ceara indiferent ce suma de bani pe indiferent ce imobil. De-a lungul timpului indicele s-a manelizat a evoluat, in prezent el reprezentand cantitatea de aur (in grame) care trebuie predata de vanzator catre cumparator pentru a-i fi lua cloaca de pe cap. Acest trend evident, s-a conturat inca din anii de bum-bum imobiliar cand desi preturile cresteau, era de fapt evident ca doar isi luau avand ca sa scada puternic doar spre a face in ciuda tuturor cumparatorilor din perioada 2007-2008.

Dupa ce toate dezvoltarile imobiliare din acea perioada au trecut prin etapele: iarba-proiect-credit bancar-marketing-criza de nervi-insolventa-faliment-sinucideri in masa-sere naturale de buruieni-uitare, iata ca piata imobiliara s-a maturizat si in sfarsit a pus lucrurile in matca lor fireasca: vanzatorul unui imobil e cel care trebuie sa platesca suma de bani iara nu cumparatorul; caci nu-i asa cumparatorul e stapanul absolut al adevarului si iel (sic!) stie nu-i asa ca valoarea oricarui imobil nu poate fi decat mai mica decat zero.

Ne exprimam ca de obicei optimismul ca lucrurile nu vor opri aici si ca si bancile vor plati pentru lacomia lor milenar dovedita: vor face bancile depozite la clienti si nu invers; iara clientii vor sterge pe jos, ad-literam, cu nenorocitii de bancheri la incheierea contractelor de depozite; pe principiul ca au supt destul sangele poporului…e deci momentul sa fie si dansele pres.

cu celeritate… vorba noului prim ministru

povestea milionarului englez ajuns la sapa de lemn dupa o investitie in Romania e prezentata de ZF dupa o preluare din semitabloidul Daily Mail; mai ca tie mila de saracu’ milionar englez care era alb-ca-zapad dar a cazut in ghearele rechinilor imobiliari mioritici. Omu’ apasat de grija pentru viitorul copiilor a luat un credit de 3.3 mil lire ca sa investeasca in Romania… pe scurt a ramas cu terenul, probabil buruienos, dar a primit bonus si ceva dobanzi de plata la creditul englezesc. La sfarsitul articolului aflam ca daca si-ar vinde proprietatile englezesti ar mai ramane dupa achitarea datoriilor si a taxelor cu un nenorocit de milion de lire.

articolul are peste 1500 de comentarii in varianta originala

Ce retinem de aici?

1. daca ai un milion de lire esti la sapa de lemn

2. avem ceva investitori englezi in agricultura… e drept ca nici noi nu stim, nici ei nu vor

3. primul comentariu la articolul original e: get a job! ce-o fi vrut sa zica ?

4. daca banca e RBS? e usor ironic traseul sinuos ales de regina ca sa investeasca in agricultura din Bolintin si asta in conditiile in care in RBS Romania, real estate-ul a fost si este persona non grata

5. zicem de bancile romanesti ca au creditat cloace… pai alea englezesti e mult mai naspa… e ca si cand bancile asa zis autohtone nu ar fi finantat de pilda Asmita Gardens ci niste plantatii de orez din Vietnam

6. ceea ce e cu adevarat trist in toata tarasenia e ca mai mult ca singur vanzatorii terenului nu au facut ceva util cu banii ci doar au ingrosat randul cocalarilor cu gip si trening alb …