Comments on: Programul de guvernare Boc … cele 10 puncte

By: ionut

ionut — Wed, 30 Dec 2009 22:38:19 +0000

@Victor

Multumesc pentru aprecieri, reciproca e valabila!

By: Victor

Victor — Wed, 30 Dec 2009 19:54:46 +0000

P.S. Ma bucur ca am avut ocazia sa “te cunosc”, e o reala placere contrazicerea (argumentata) cu cineva care are ALTE argumente decat “ba pe-a mati-i”.

By: Victor

Victor — Wed, 30 Dec 2009 19:52:36 +0000

SPLENDIDA riposta!
MAI AM “obiectii”, dar opresc aici “tirul” replicilor, eventual cu posibilitatea de a relua in alt loc (pe acelasi blog sau pe altul): pe de o parte deja abuzam de ospitalitatea gazdei, si pe de alta parte este sezonul impacarii pana si a celor mai aprige contradictii in asteptarea (si pregatirea) noului an.
LA MULTI ANI TUTUROR!

By: ionut

ionut — Wed, 30 Dec 2009 14:52:11 +0000

@Victor

2) Dezaxatii violenti verbal de pe strada devin brusc foarte tacuti la vederea unei arme (vorbesc din proprie experienta). Nu face greseala sa banuiesti hotii si talharii de prostie. Nu frica de pedeapsa statului ii face sa ezite pe ei (inchisorile mai au putin si devin lacasuri de binefacere turistica si de relaxare). Doar o riposta violenta si daca se poate de mai mare intensitate decat atacul ii opreste.
In plus , repet se vor gandi de zece ori daca sa atace proprietatea unui batran singur si de multe ori bolnav, stiind ca acesta poseda arma. De fapt eu sunt sigur ca vor considera ca nu merita riscul. Iar despre cei cu resurse materiale, care-si permit , exista deja destule sisteme de aparare (sigur nici unul dintre ele nefiind infailibil).
Daca mergem pe ideea enuntata de tine se pune intrebarea: de ce nu interzicem si topoarele ?

3) In ceea ce priveste intransigenta, repet nu exista alta cale, iar daca esti intransigent in mod discontinuu, n-are nici un rost, efortul este in zadar. In ceea ce priveste viitorul fetitei mele sunt pregatit sa pun in aplicare exact ceea ce am enuntat mai devreme. In fond nu vad care ar fi tragedia: se intoarce in tara, eventual intra in minunatul invatamant “gratuit” romanesc, reintra in “randul lumii” si…asta e. Sau, sta pe aici pana cand va constientiza eroarea facuta, si-o luam de la capat. In fond succesul este suma tuturor esecurilor anterioare. Important e sa nu te opresti.
1) De renuntat poti sa renunti oricand, de ce sa incepi de acum?
2) Ai parcurs deja jumatate din drum, daca renunti si te intorci, ai de parcurs exact cat daca mergi inainte, doar ca la capatul drumului te asteapta 2 rezultate diferite: esecul sau succesul.

P.S. e adevarat nu sunt “de profesie” parinte, dar printre altele, sunt “de ocupatie” parinte.

By: Victor

Victor — Wed, 30 Dec 2009 11:52:16 +0000

1. Cu “spitalul”, ma bucur ca am inteles; acolo era o “nota stridenta” fata de felul in care te percepusem (mai degraba te intuisem) eu pe dumneata din comentariile postate, si ma bucur ca era cauzata doar de o deficienta de exprimare care “lasase loc” pt neintelegere. “Caderea de acord” CHIAR nu era necesara, DOAR parerea dumitale era cea care conta – atata timp cat dumneata aveai toata autoritatea, intrucat dumneata erai cel “responsabil” si cu ideea, si cu finantarea, si cu organizarea, si cu selectarea personaului care s-o puna in aplicare – eu doar incercam sa-mi satisfac o curiozitate. Multumesc pt ca ai avut bunavointa sa ma lamuresti.
2. Marea majoritate a delicventilor, exact la fel ca si oricare alte categorii de persoane, fac – constient sau doar intuitiv, subconstient – o analiza a riscurilor asumate comparativ cu beneficiile preconizate. Exista, dar sunt relativ putini delicventii pt care “simtul etic” sa fie atat de “fin” “acordat” incat in mod definitiv si irevocabil sa ingaduiasca – neprovocat decat de lipsuri – doar comiterea de delicte non-violente; pe majoritatea delicventilor ii retine de la violenta mai putin repulsia ca atare pt violenta, si mai mult calculul logic al riscului suplimentarii pedepsei in cazul prinderii lor, si pt majoritatea lor violenta pana la care sunt dispusi sa mearga este invers proportionala cu marimea riscului de a fi prins si direct proportionala cu importanta “capturii” si cu sansa ca violenta sa reduca riscul. Da, vor prefera sa deposedeze de bunuri, in mod cat mai non-violent, persoane cat mai neajutorate (in special “gainarii”, delicventii marunti), dar pt multi dintre ei o prada insemnata si relativ slab “pazita” poate relativ usor sa conduca la decizia de a renunta la non-violenta, iar pt majoritatea lor metoda violenta cea mai rapida, lesnicioasa si eficienta (in sensul diminuarii riscului de a fi prinsi si al reducerii stanjenirii lor de catre “gazda” in timpul “operarii”) este cea letala (cu atat mai mult cu cat creste teama de o eventuala “retaliere” – tot cu violenta, eventual letala – din partea victimei care de-acum va fi presupusa a fi inarmata). Parca dimpotriva, creste riscul ca un delicvent surprins sa reactioneze cu violenta letala doar de frica ca persoana care il surprinde sa nu faca EA uz de violenta armata extrema.
Pana la urma, ESTE BINE sa ai mijloace eficace de aparare impotriva atacului odata declansat, dar si mai eficient este sa previi (pe cat posibil) sansa violentei (cel putin a celei extreme, prin arma de foc; spre deosebire de lovirea fizica, actiunea odata declansata prin apasarea pe tragaci nu mai exista ragazul de a te razgandi sa continui, fiindca “te-ai racorit” lovind, si-l auzi pe “preopinent” cum geme).
Atunci cand citesc si vad la TV cam ce se intampla (in privinta violentei) in SUA, PARCA totusi parerea mea ramane stabilita cea enuntata dinainte: eu NU-mi doresc liberalizarea si generalizarea portului de arma. PANA la violenta din timpul producerii unui delict in principiu non-violent, uita-te numai in jur si vezi cati “dezaxati” violenti verbal umbla pe strada; intr-un acces de furie paroxistica, crezi ca numai unul din acestia va scoate arma si o va si utiliza? De adolescentii – si chiar si copiii – care vor doar “sa faca pe grozavii” si produc incidente neintentionate, din insuficienta cunoastere a manuirii armei nici nu mai vorbesc.
3. a). BINEINTELES ca – referitor la inotul propriu-zis – antrenorul, fiind de profesie, ERA pregatit sa intervina daca ceva nu mergea bine, si bineinteles ca – intentiile lui fiind bune – nu te aruncase in apa nepregatit cu cunostinte teoretice elementare, dar EXACT asta era si obiectia mea referitoare la “inotul” (figurat) in “apa” vietii: dumneata NU esti de profesie parinte, dar ai putere de decizie, si in aceeasi propozitie enuntasesi si faptul ca intentionezi “s-o arunci in apa”, si principiul conform caruia daca nu reuseste copilul dumitale sa “inoate” este treaba lui, sa se descurce in restul vietii cum o putea si cum l-o duce capul si i-or face fata puterile, ca dumneata “iti iei mainile de pe el”. Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine referitor la viitoarea evolutie a copilului dumitale este faptul ca ai si posibilitatea de a pune asta in aplicare EXACT asa cum ai enuntat-o. Sau am inteles eu gresit staruinta dumitale de a nu renunta la “intransigenta”?
b). E mult timp de cand am aflat ca geniile pot invata din analiza teoretica a posibilitatilor, oamenii destepti invata “pe pielea altora”, majoritatea noastra invatam “pe pielea noastra” (din propria experienta) si prostii nu se invata minte nicicum – asta la maturitate, cand – in principiu – esti invatat si deprins sa gandesti ceea ce faci. In copilarie, cea mai eficace invatatura este din exemplul parintilor (sau al altor persoane mature in care copilul are incredere). In concluzie, te rog sa fii foarte ponderat cu intransigenta MANIFESTATA (NU cea enuntata), poate fi periculos de aplicat. (Este FOARTE bine sa nu-ti minti copilul, dar unele exagerari – in limita bunului-simt – SUNT necesare pt a stimula focalizarea atentiei copilului asupra subiectului de invatat; asta insa nu inseamna ca trebuiesc si aplicate asa exagerate)

Scuze daca faptul de a-mi fi permis sa-ti dau EU sfaturi DUMITALE pare o impertinenta (dumneata deja ai dovedit ca stii sa te descurci), dar “meseria” de parinte este “alta gasca-’n alta traista”, si poate ca un sfat de la cineva mai in varsta (si trecut prin asta) nu e neavenit.

By: ionut

ionut — Wed, 30 Dec 2009 07:17:52 +0000

@victor

1) Cu spitalul ma bucur ca am cazut de acord.

2) Exceptand criminalii, marea majoritate a celorlate agresiuni sunt asupra proprietatii private (inclusiv a persoanei care e tot proprietate), de genul furt, jaf, talharie, etc. Delincventii au scopul lor precis, furtul, de aceea se vor feri intotdeauna sa atace persoane care se pot apara, cu atat mai mult daca poseda arma, pentru ca nu acesta este scopul agresiunii.

3) a) In legatura cu inotul, am spus ca “lectia” data de antrenorul meu a fost data dupa procesul de initiere (care dureaza 6-7 sedinte) si, privind retrospectiv, bineinteles ca antrenorul era pregatit sa intervina daca ceva mergea rau, numai ca eu nu stiam asta atunci!
b) Invatarea din propriile greseli este o cu totul alta lectie, pe care eu unul cel putin, o practic si acum.